@ tibi
ma duc sa ma distrez nu sa stau pe plaja desi o sa fiu nevoit

@razvan
nu am zis intentionat faza cu filisof sau cum era
habar nam km se scrie si nici nu ma intereseaza
eu inteleg prin filisof un om care e destept , vorbeste ca atare, se comporta ca atare si plm alte alea :))
desi oricum si eu pot vorbi ca tibi

Detin' o adevarata iscusinţă in sporovăială si flecăreală pe bloguri sau forumuri' , in definitoriu' perfectionez o arta abstracta si indubitabila premimordiala' subliniativa, intr-un ansamblu oripilat de care pot cita o simpla reversiune despre iubire si sinceritate.
O mica poezie care insuseste o adevarata drama si imprudenta , aplatizata erezie !
Dacă iubeşti fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viaţa toată.
Şi-ţi lasă-n suflet un amar
Şi în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.
Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.
Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ş-un amor care-ar fi fost
Viaţa ta o împle.
Căci un luceafăr răsărit
Din liniştea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării.
Şi ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieţii valuri bat
Călătorind spre dânsul.
Şi dau cadenţe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poţi ajunge.
Zâmbeşte trist cu raze reci
Speranţelor deşarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.
Ş-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca nişte stepe;
Iar nopţile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poţi pricepe.
plm de plict
la ce am scris vbesc in numele meu

sa nu se supere nimeni
si poezia am luato dupa net :))